Venice Travel guide Guía turística de Venecia Guida informazioni Venezia  Przewodnik po Sewilli Guide de Voyage de Venise Путеводитель по Венеции Turistický průvodce Benátkami Ghidul turistic al Veneţiei Toeristische gids van Venetië Rejseguide til Venedig

Veneţia


 


Veneţia

Piaţa San Marco
Piaţa San Marco este inima Veneţiei şi este considerată punct de referinţă pentru majoritatea turiştilor care vizitează Veneţia. Aici se desfăşoară evenimentele cele mai importante din Veneţia. Originea sa datează din secolul IX. Pe esplanada din San Marco exista un far, două mici biserici şi o mare livadă pe care măicuţele au cedat-o în secolul IX comunităţii pentru a se putea construi sediul Guvernului: Bazilica şi Palatul Dogilor. A fost restructurată şi amplificată pentru a ajunge la imaginea din ziua de azi în 1177, în urma unei mari inundaţii.

Piaţa este înconjurată de case şi arcade denumite “Procuratie”, datorită faptului că în aceste edificiu locuiau şi munceau procuratorii din Veneţia antică. Există 2 tipuri de Procuratie: cei vechi şi cei noi. Merită menţionat Turnul Ceasului, care datează din secolul XV, una dintre operele arhitecturale cele mai cunoscute din Veneţia, ce se localizează deasupra unui arc ce se găseşte la începutul uneia dintre străzile cele mai animate şi pline de magazine, numită Merceri. Acest ceas astronomic prezintă reliefuri de metal aurit şi smălţuit şi înafara orei indică deasemenea fazele lunii şi semnele zodiacale. Deasupra ceasului se găseşte o fecioară cu un prunc.

Deasemenea merită să facem o plimbare prin piaţă pe dedesubtul arcadelor, să vizităm magazinele luxoase şi să ne oprim pentru a bea o cafea sau o ciocolată într-unul din barurile cele mai încărcate de istorie precum Quadri, deşi preţurile sunt foarte mari. Dintr-un colţ al pieţei se poate admira clopotul, care, inaugurat în 912, măsoară 98 de metro. Este indicat să urcăm în turnul clopotului, deoarece de sus ne putem mucura de o privelişte supebă a “Bacino de San Marco”, o albie de apă situată între Canalul Lido, La Giudecca şi Canalul Mare.

Bazilica San Marco
Bazilica a fost construită de către doi comercianţi veneţieni în 828 cu scopul de a adăposti resturile Sfântului Marco aduşe înapoi din Egipt. În 976, edificiul original a fost complet distrusă de către un incendiu, murind astfel ultimele persoane care ştiau unde se ascundeau resturile Sfântului. Construcţia actuală datează din 1094, iar la inaugurarea noii biserici una dintre coloane s-a fărâmiţat în mod miraculos, gasindu-se astfel resturile Sfântului Marco, păstrate până în ziua de azi într-o criptă.

Interiorul bazilicii este  în formă de cruce grecească şi este decorată cu marmură şi pietre preţioase provenite din Orient. De asemenea s-au folosit pietre pentru mozaicurile ce decorează structura internă şi pentru a oferi un efect auriu cupolelor şi boltelor.

Faţada principală este compusă din cinci porţi principale închise cu uşi de bronz. Poarta principală este “Puerta de Fiori”, care conţine un basorelief al Nativităţii. În interiorul bazilicii se conservă Pala de Oro, o comoară şi operă importantă a meşteşugăriei bizantine. În interiorul Bazilicii San Marco se conservă de asemenea caii de aur proveniţi din Constantinopol.

Palatul Dogilor
Alături de Bazilica San Marco se poate contempla Majestuosul palat al Dogilor restaurat în repetate rânduri, restaurarea cea mai importantă având loc după incendiile din anii 1574 şi 1577. Palatul Dogilor a fost sediul Ducelui şi al Guvernului de la Veneţia, precum şi a tribunalelor şi închisorilor până în momentul căderii Republicii în 1797.

Palatul este exemplul cel mai important de artă gotică din Veneţia. Faţada sa este decorată cu marmură albă şi roz, ceea ce îi oferă un aspect impresionant, mai ales în lumina soarelui. În interior ne putem bucura de o curte minunată a cărei faţadă principală este construită în stilul renascentist, cu extraordinare decoraţiuni sculpturale şi arcuri în serie. În lateralul Palatului Dogilor, deasupra canalului, se găseşte Puntea Suspinelor, a cărui nume se datorează suspinelor condamnaţilor la moarte care în momentul trecerii podului, vedeau Veneţia pentru ultima dată. 

Puntea Suspinelor
Până la a doua jumătate a secolului XVI, închisorile se găseau în interiorul Palatului Dogilor. După aceea s-au construit noile închisori în faţa Palatului, de cealaltă parte a canalului, şi s-a construit de asemenea Puntea Suspinelor, în 1602, pentru a conecta Palatul Dogilor cu noua închisoare. Numele de Puntea Suspinelor îşi are originea în suspinele prizonierilor dare treceau podul în drum spre închisoare. Celulele închisorii erau construite în nişte tunele subterane reci şi strâmte, unde încă se respira atmosfera trecutului. Unele dintre celule au fost construite din materiale metalice iar altele de lemn, dar toate sub nivelul mării.

Teatrul La Fenice (Fenixul)
Teatrul a fost construit între 1970 şi 1972. Sala teatrului este compusă din cinci rânduri de boxe. Teatrul este decorat într-o abundenţă de auriu şi argintiu, precum şi farfurii şi medalioane în culori strălucitoare, a căror menire este de a distrage puţin spectatorul în timpul spectacolelor. Conform tradiţiei teatrelor italiene, înafara funcţiei de a vedea spectacolul, aici se poate mânca, juca şi primi invitaţi. Un incendiu a distrus teatrul în 1996 iar stadiul în care se prezintă astăzi este rezultatul reconstrucţiei din 2003, conform tehnicilor de construcţie tradiţionale veneţiene.

Canalul Mare
Canalul Mare, sau “Canalazzo” pentru Veneţieni, este canalul principal din Veneţia care împarte oraşul în două. Reprezintă ruta principală de comunicare din  Veneţia şi de-a lungul lui se găsesc edificiile cele mai importante din oraş. Majoritatea edificiilor aparţineau familiilor patriciene bogate de comercianţi. Aici s-au construit deasemenea şi casele denumite “fondaco” (casa-depozit), deoarece în interiorul lor se găsea atât depozitul cât şi casa propriu-zisă a comercianţilor (una dintre cele mai faimoase este casa turcilor). Aproape de Podul Rialto, cel mai faimos dintre cele 4 poduri ale Canalului Mare, s-au construit palate pentru comerţ ca de exemplu la Ceca. De-a lungul istoriei acest canal a fost ruta cea mai folosită şi tranzitată de vaporetto, taxiurile acvatice şi gondole. Pentru a savura edificiile maiestuoase aflate de ambele părţi ale Canalului Mare, cea mai indicată este o plimbare cu gondola, şi mai bine dacă se efctuează împreună cu perechea. Celelalte trei poduri ale Canalului sunt: Podul Academiei, Podul Scalzi şi Podul Constituţiei. În fiecare an, în prima duminică din septembrie, are loc Regata Istorică, ce atrage un mare număr de ambarcaţiuni tipice veneţiene.

Podul Rialto şi Piaţa
La început, Podul Rialto era unicul pod care conecta cele două maluri ale Canalului Mare. Podul se compune din două rampe înclinate cu un rând de magazine tipice veneţiene de fiecare parte, acoperit dar deschis spre exterior pe ambele părţi. De-a lungul istoriei, comerţul şi întreaga animaţie a Veneţiei  s-au concentrat aici. Podul Rialto este cel mai vechi dintre cele patru poduri care traversează Canalul Mare. În această zonă se găseşte Piaţa Rialto, construită în secolul XI şi care a oferit o mare importanţă economică acestei zone. Aici s-au concentrat ateliere şi pieţe de desfacere de aur, ţesături şi mirodenii. De asemenea, aici şi-au pus bazele bănci şi companii de asigurări maritime.

Ca’ d’Oro
Este unul dintre palatele cu arhitectura cea mai impresionantă din Veneţia în general şi din Canalul Mare în particular, ce iese în evidentă prin elementele aurii (de aici şi numele) şi elementele decorative din marmură. În interior găzduieşte faimoasa pictură  “San Sebastiano” (1490) de Andrea Mantegna.

Arsenale (Arsenal)
Acesta era centru şi  inima maritimă a Veneţiei. Arsenal datează din secolul XII şi a fost, de-a rândul secolelor,  şantierul naval cel mai mare şi important din Europa. Astăzi adăposteşte muzeul istoric naval.

Punta de la Dogano (Punctul Vamal)
“Punta de la Dogana” (Punctul Vamal), este un loc de unde ne putem delecta cu nişte peisaje minunate cu toată albia fluvială din zonă. Aici se găsea vama în secolul XV cu funcţia de inspecţie a mărfurilor ce ajungeau în Veneţia.

BISERICI

Santa Maria Della Salud
Biserica Santa Maria Della Salud a fost construită ca ofrandă Fecioarei Maria pentru că a eliberat Veneţia de epidemia de ciumă din 1630, în locul ocupat de vechea mânăstire; se găseşte aproape de Vechea Vamă şi oferă o privelişte minunată asupra albiei San Marco. Impresionează prin scara principală, intrarea şi cupola albă. A fost proiectată de către arhitectul Baldassarre Longhena şi datorită marmurei albe elegante, reprezintă tot ceea ce e mai frumos din stilul baroc. A fost construită ca ofrandă Fecioarei Maria pentru că a eliberat Veneţia de epidemia de ciumă. Pe data de 21 noiembrie se sărbătoreşte ziua Fecioarei iar în această zi veneţienii vin la biserică în număr foarte mare pentru a se ruga.

San Giorgio Maggiore
Această biserică se află în insula San Giorgio, în faţa Pieţei San Marco. A fost construită între 1566 şi 1610 sub proiectul lui Andrea Palladio şi este biserica ce a găzduit  călugării veneţieni benedictini. Impresionzaza perfecţiunea proporţiilor din interiorul său,  tipice de Palladio. Aici se găsesc importante opere de artă şi picturi precum “Cina cea de taină” de Tintoretto.

San Moise’
Biserica San Moise’ este una dintre bisericile cele mai vechi din Veneţia, fiind construită în secolul VIII. Construcţia originală era de lemn, fiind reconstruită mai apon din piatră, la cererea lui Moisé Vernier, cel care a dat numele bisericii. A luat foc în 1105 iar reconstrucţia sa ulterioară a fost făcută în stil bizantin cu elemente gotice. Biserica a fost restaurată din nou în 1632 în urma altui incendiu. Faţada s-a realizat în 1668.

Santa Maria Gloriosa Dei Frari
Această biserică se găseşte în “sestiere” (cartierul) San Polo şi istoria sa  este legată de primii urmaşi ai lui Francisco D’Assisi. Construcţia sa, începută în 1340 în locul ocupat de vechea biserică, a durat mult timp şi acest lucru a contribuit la faptul că prezintă mai multe stiluri arhitectonice, cu o abundenţă de contraste elegante şi rafinate, ce sunt parte importantă din frumuseţea acestei biserici. Dimensiunile bisericii sunt extraordinare iar operele depozitate aici sunt la foarte importante, cum ar fi de exemplu “Asunta”, 1516, de Tiziano.

Biserica San Zaccarías
Această biserică se găseşte în “sestiere” Castello şi a fost construită între 1444 şi 1515. Înafara stilului gotic, există de asemenea elemente de arhitectură renascentistă. Una dintre picturile cele mai faimoase din această biserică este “Sfânta Conversaţie cu Sfinţii”, de Giovanni Bellini.

Biserica Carminilor
Biserica Santa María Asunta, sau a  Carminilor, a fost începută în  1286 şi un a fost terminată până în 1348. Biserica se găseşte în “sestiere” (cartierul) Dorsoduro. Faţada combină elemente gotice şi bizantine.

Biserica Redentor
Biserica se găseşte în insula Giudecca, şi a fost construită între 1577 şi 1592 după proiectul lui Andrea Palladio. Biserica  a fost construită pentru a celebra sfârşitul epidemiei de ciumă din 1576 şi din acest motiv în fiecare a treia duminică din iulie se celebrează Festa del Redentore. Această biserică se caracterizează  prin eleganţă şi stilul clasic.

 


revenire sus


următorul  

Responsabilităţi: Am încercat ca toate informaţiile prezentate în această pagină web să fie cît mai exacte posibile, dar este prezentată în acest format şi nu ne responsabilizăm de informaţii incomplete sau pierderi de informaţii.


 
Învaţă limba spaniolă în Spania
    Cursuri de spaniola in Spania  


Harta Veneţiei
 vezi mărit  

 

 

Introducere | Istoria Veneţiei | Informaţii utile | Hărţile Veneţiei | Vremea în Veneţia | Mijloace de transport

Monumente în Veneţia | Muzee în Veneţia | Viaţa de noapte în Veneţia | Împrejurimile Veneţiei | Restaurante în Veneţia | Distribuidor Campagnolo